Mă trec adeseori
cu totul lăsat dus…
prin vâltori de-ncercări
şi prin canoane de neînchipuit
cercând să aflu din eter
frecvenţa sufletului tău
şi-apoi să-ţi tot rezonez

cu ochii-nchişi visând
(la câte poţi să-mi fii
şi cum nu prea ţi-aş fi…!)
jucându-ne prin univers
de-a v-aţi ascunselea după stele
şi şotronul peste pietrele
din Calea Lactee

şi tot visez…

şi te văd trecând adeseori
pe deasupra-mi zburând
ca o Lumină !
şi tot cerul de-nnoptare
mi se face zi deodată
orbit de-atâta alb strălucitor !

când tu mă prinzi de mână
frumoasă ca o zână
surâzându-mi
toată...
cu iubire !


This entry was posted on 5/30/2014 11:11:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: