De fiecare dată
când ţi-am mai venit în vis
mă ţineai de gleznă strâns
când printre culmile visării
prea
mult mă avântam
cercând să te cunosc mai bine
cu palmele-ţi fine aplaudai
apropierea-mi de fruntea visării tale
şi-mi întrerupeai zborul
tocmai când eram pe la vecernie
şi rugă suavă-ţi înălţam…
înspre cerul luminat a iubire !
atunci şi tu mă-mpresurai
cu multă candoare şi zănatică
şi eu mă risipeam de fericire
printre marginile rătăcirii de mine
umezindu-ţi tot jocul…
însă cu toată lunecarea
nu ştiu cum îmi înecam gândul
în
vâltoarea torentului izbucnit ca din senin
din adâncul visării tale
tocmai la sfârşit…
lăsându-mă fără grai şi fără vlagă
de fiecare dată
mirându-mă
de-aşa-ntâmplare !
………………………………………………………………………….
de mă-ntreb şi-acum
dacă să mai vin
or să nu mai vin
înspre tine !
0 comentarii: