In contemplare adâncă
lacom de cunoaşterea sinei
îmi tot aşez necuvântul
gol-goluţ şi ­­încă nerostit !
ca să-i mulez frumos
peste literele-i aldine
tiparniţa visării

(să pot vedea cu ochii minţii
cum se va naşte-n Lumină
un cuvânt prea bun
pentru-o rostire sublimă…)

dezbrăcat de toate inhibiţiile
îi trec-apoi fiecare gând al meu
printre lamelele-ntredeschise
frumos rotunjit şi suav răsfrânt
a mirare !

ca să-mi sărute cu patimă
fiecare legare de silabe
dintr-un poem de dragoste
prea bine adâncit şi conturat
ca şi o-ncununare
a iubirii de frumos
şi-a unor scrieri...
sublime !



This entry was posted on 5/31/2014 11:33:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: