Tu, mândră crăiasă,
deschide-ţi larg porţile,
doar aşa,-ntr-o doară,
căci
,aşa cum ţi-am promis,
eu vin în astă seară
către tine, sfios...
către tine, sfios...
coborându-mă în visul tău
şi ,de-ar fi să-mi fie ruga-mplinită,
de ţi-aş vedea măcar o lacrămă de fericire !
în ochi sclipindu-ţi a chemare…
cu drag mi-aş suprapune
fâlfâitul aripilor cu-ale tale
pe-altarul iubirii
(…zburând, cercând un rotocol sublim în doi
şi-apoi exersând zborul şi pe jos…
cu tălpile piciorului atingând uşor
pământul plin de flori !)
şi,-n rostogol de patimi,
m-aş furişa,-n tot timpul,
prin spatele visării tale
luminându-ţi ,cu fuiorul !
calea laptelui şi-a dorului…
până la capăt de visare,
tot mirându-mă…
de-aşa primire !
0 comentarii: