Lasă-mi
mugurii tăi
dezveliţi
de floarea albă de cireş !
ca să beau
din ei seva dulce-amăruie
ca şi elixir de frumuseţe
aştept să te văd surâzând…
sub o altfel de Lumină !
sub soare ,să-ţi fie atât de cald
încât să te-nveleşti
doar cu seninul cerului
şi să laşi adierea iubirii mele
să-ţi facă sufletul să vibreze…
ca o violină !
şi-atunci, din raze de soare ,
împleti-ţi-aş un fuior de Lumină !
şi cu toată dragostea, să ştii,
ţi l-aş lăsa,-ntotdeauna,
să-ţi lumineze toată noaptea visul …
când tu ,iubire,
îl vei mângâia,
îl vei săruta…
şi, cu mult drag, îl vei scălda
în apele-argintate ale sinei tale
odată cu luna despletită !
iar eu, cu foc de inimă,
m-aş preface-n tot ce vrei !
picura-ţi-aş tot fiorul
şi tot dorul
peste buzele-ţi-nrourate
şi-n adâncul visării…
ca şi răcoare !
0 comentarii: