Cu surâs larg ,
cu buzele umezite a mirare ,
îmi faci semn de vino-ncoace !
însă, degeaba mă tot chemi
şi-mi
tot arăţi forme de splendori
ce se vor mângâiate…
(şi-n mreje vrei să mă prinzi !)
căci
, întins ca şi măsură
de la vârful ce atinge nervul fiorului
şi până la nodul sub care zvâcneşte
neliniştea inimii tale
şi dorul…!
timpul
aşteptării de mine
ţi se cam sfârşeşte
de fiecare dată ,
când vin să te colind,
fermoarul visării de mine
ţi-l găsesc mereu închis !
şi, de-atâta-ntunecare de tine,
mi-ncurci până şi trecerea-mi
înspre
tine şi-nspre toate cele… !
când
ţii învelite toate netrăirile-mi
sub pânze greu
de penetrat cu gândul
şi-acum,
când toate-ţi sunt a primăvară !,
ti-acoperi
până şi mugurii
plini de seva speranţei mele
de-a-ţi fi cumva…
şi de-a-ţi creşte mare
până ce timpul îmi va permite
să te aflu aşa cum eşti…
şi visătoare !
0 comentarii: