Aşezată pe-un ram de copac,
(în cuib din raze de Soare,desigur !)
şade Luna leneşă,visătoare…
din ochi lăcrămând a dragoste !
şi ascultă ,pătrunsă
de dulci fiori de-aşteptare,
o magnifică uvertura celestă…
iar luceferi ,uimiţi de-a ei idilă…
îşi potrivesc harfe şi violine
şi se pregătesc să-i cânte,
cu zâne şi cu serafimi în cor, eroica…
(pentru sublima iubire
dintre Soare şi Lună !)
atunci când şi el, răsărind încet-încet…
de peste-nnoptarea-i de sine,
îi va atinge-n zori de oglindire,
uşor,cu-n luminos fuior…
despletirea-i de dor
şi, de pe buze , îi va fura un dulce sărut
şi-ntr-un magic alint îi va-nroşi toată firea…
(de-atât de multă iubire
şi frumoasă-mplinire…
de vis !)
0 comentarii: