Stiu că luna cântă…
atunci când ea-şi piaptănă părul
şi dorul de pe buze şi-l rujează
şi-l scaldă-n lacrăma visarii…
întrebându-şi oglinda apei
dacă-i mult mai frumoasă
decât zâna-zânelor
Insă,de-ar vrea,arcuş fin i-aş luneca
peste genele ochiului de visare
şi,-ntr-un tremolo măiestrit ,
i-aş elibera cântecul…
de-atâta aşteptare ,
aproape-nlemnit…
în trupul
viorii
Dar,ar trebui ca,
în noapte strălucind,
ea să-mi fie ,-ntotdeauna ,
mult mai bună
şi toată mai la-ndemână…
pentru-o cântare sublimă !
şi,-n arcuşul meu,ca o vioară ,suavă,
să mi se-aşeze ,iubitoare ,
pentr-un vibrato magic…
executat cu mult talent
şi fiori de cântec
de
iubire
0 comentarii: