In
grădina iubirii ,
trecut
peste limitele visării,
(în
ciuda dragostei
care-i
mult mai pragmatică !)
peste
toate splendorile-ţi albe,
un gând plin de magie ,
de facere sublimă a sinei ,
va tot înflori …
(mereu primăvăratic... şi orbit
de-atât de multă Lumină…)
şi va trebui ca tu ,neiubito-ndeajuns ! ,
să-i
tot surâzi şi să-l salvezi…
udându-l cu picuri de fericire,
de la ofilirea-i
de sine !
0 comentarii: