Un gând ,un pic cam îndrăzneţ ,
mi-a rămas ,cu nerv , în subconştient
şi,la fiecare-nnoptare , ­îmi tot creşte…
până când nu voi convinge soarele ,
cam iubăreţ din fire,ce-i drept !,
să mă lase ,numai pe mine ,
să caut , prin toată noaptea
şi peste tot cerul , luna…
apoi s-o-mbrăţişez
şi s-o invit
la dans

pân-atunci,însă,tangourile
şi piruetele mele cu ea
nu-s decât vise măreţe
căci,nici nu ştiu
dacă el ar vrea…
sau, până când
să mai suport,
inervarea-mi
din gând !
……………………………………
deci…precum se pare,
(căci fără de-ncetare
soarele apune şi răsare…)
nici doar aşa,-ntr-o doară,
eu nu mai am vreo şansă
să mai pot dansa cu luna !



This entry was posted on 2/03/2014 01:15:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: