Incerc
să mă-nalţ ,
de multe ori ,
cu gândul , tot mai sus…
ca să fiu cât mai aproape
de visu-mi cel mai mult visat,
când
frumoasa nopţilor mele
mă
tot ademeneşte
Dar
,mirajul atingerii ,îmi orbeşte gândul…
şi nici nu mai ştiu dacă visez sau chiar ating
înălţimile
frumuseţilor sale şi norii-i tiviţi pe margini
cu stele…căci,de pe cerul visării ,
frumoasa-mi tot mă cheamă
şi cu mine se joacă
Tandră despletindu-şi nemaivăzut surâs…
iar, de pe buzele-i dulci ,mă lasă să-i culeg
petale de şoapte
Dar,deodată,din ochi de cadână ,
îşi lăcrămează peste mine ploi calde…
ce m-alunecă ,-napoi , spre-nceputul visului…
Aaapoi,jucăuşă ,cu multă delicateţe,
si fără de-ncetare,mă tot aruncă
în deplina magie a visării-mi...
uitând de toate…
şi de mine !
0 comentarii: