Aşa cum se-nfrigurează iubirea
pe plita-ncinsă a dragostei ,
odată cu trecerea timpului...
şi eu simt cum , de-atâta frig !,
mă trec fiorii cuprinderii

Când ,cel de pe urmă gând al meu
se-alintă…mână-n mână cu visarea-mi
şi , printre depărtări de vis , pătruns ,
îl simt cum îşi picură lacrămă de dor

Apoi ,cu ochi mare de visare
şi privire aproape-nceţoşată ,
(cu pupilă mărită !)
îl văd cum se-aruncă ,bezmetic,
peste rugul ei de iubire
şi se tot arde… pătimaş ,tot şi eu
îl las în voia sorţii...
căci nu-i mai pot
face nimica
……………………………………………..
şi-n urma iubirii-mi,
s-arunce toată cenuşa
arderii-mi…


This entry was posted on 2/04/2014 03:05:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: