Soarele-i singurul vinovat
pentru tot omătul şi frigul...
zic şi eu, aşa…
căci,tot vrând el să vadă luna ,
a-nnebunit cu totul,arătându-şi dinţii…!,
şi-a
suflat ,oftand , vânt cu volburi
albind
tot pământul
cu
ninsoare
şi-acum
,când răsare ,
pământu-i
pare-a fi chiar luna !
şi chiar în miezul zilei,
cu-o blândă mângâiere
îl sărută ,perversul ! ,
peste albul scânteietor…
dându-se de-a rostogolul ,
peste tot pământul ,
răcorindu-şi razele
şi dorul de lună !
dar,când el apune şi se lasă-n noapte,
eu mi-aştept zâna albă…
şi-mpreună depănăm poveşti
cu suspine şi şoapte
(despre una,despre alta…)
………………………………………………………..
şi facem mare haz de soare,
când ,din nou, razele-şi arată !
0 comentarii: