Lent,peste-a ta iubire ,
­ca-ntr-un bolero…
(cam lăbărţat,ce-i drept !)
dansul meu,mână-n mână
şi vis peste vis , cu tine,
nu se mai termină

decât atunci când şi Tu-
Luna-mi zănatecă
îmi vei cuprinde visul
în graţii moi de visare
şi fără de sfârşit
(dansându-ne iubirea
într-un uimitor
pas de deux !)


adâncind toată dragostea,
cu mişcări lente,
într-o cuprindere de vis…
în care toţi paşii  sunt aceiaşi

trecând amândoi,cu ochii-nchişi,
dincolo de magie…
fără să ne mai gândim
la vreo schimbare...
si tot timpul
dansand !


This entry was posted on 2/23/2014 10:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: