Toată frumuseţea
cuvântului plin de iubire
şi rostit cu patimă îţi încarcă
sufletul de Lumină…
şi te face să oftezi a mirare !
ca atunci când,după căutări îndelungi,
întâlneşti divina floare-de-colţ…
şi-ngenunchi,uimit de-atâta frumuseţe,
i te-nchini ca şi unei minuni
şi
eu am căutat-o,-ntotdeauna ,
până
când ,ducându-mi gândul
mult
prea aproape de sublim,
mult
prea năucit de-aşa-ntâmplare ,
cândva
, mi-am frânt aripile...
însă,tot
încerc să-ntâlnesc minunea !
şi nu-ţi mai
pot spune
cât de multă Lumină
şi cât
de bine
mi-ar
fi !
şi-atunci…aş
vrea să-i fiu visul de-aproape
dacă
şi gândul ar vrea să-i zboare
către-nălţimi…cu mine ,căutând sublimul,
îmbrăţişând frumuseţea
cuvântului plin de iubire…
şi multă, multă Lumină!
0 comentarii: