Toată frumuseţea
cuvântului plin de iubire
şi rostit cu patimă îţi încarcă
sufletul de Lumină…
şi te face să oftezi a mirare !

ca atunci când,după căutări îndelungi,
întâlneşti divina floare-de-colţ…
şi-ngenunchi,uimit de-atâta frumuseţe,
i te-nchini ca şi unei minuni

şi eu am căutat-o,-ntotdeauna ,
până când ,ducându-mi gândul
mult prea aproape de sublim,
mult prea năucit de-aşa-ntâmplare ,
cândva , mi-am frânt aripile...

însă,tot încerc să-ntâlnesc minunea !
şi nu-ţi mai  pot spune
cât de multă Lumină
şi cât de bine
mi-ar fi !

şi-atunci…aş vrea să-i fiu visul de-aproape
dacă şi gândul ar vrea să-i zboare
către-nălţimi…cu mine ,căutând sublimul,
îmbrăţişând frumuseţea
cuvântului plin de iubire…
şi multă, multă Lumină!



This entry was posted on 2/27/2014 02:23:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: