Din tot cântecul lunii,
cel mai mult şi mai mult,
îmi place partea de andante…
în care arcuşul timpului meu
(trecut cu măiestrie
peste-a ei  violină…)
are o mişcare mai lentă
şi-aceeaşi măsură
cu-al ei vibrato

însă,toată leneveala
ţine până la al tempo…
când şi timpul mi se-ncoardă
ca un arc de mare poveste !
peste marea-i unduire
şi ritmul tot creşte...

luna rămânându-mi  ,
mereu prinsa...ca-ntr-un dans frenetic
şi-aproape fără de măsura...
pana la ...al tempo
de andante !



This entry was posted on 2/24/2014 05:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: