Din tot cântecul lunii,
cel mai mult şi mai mult,
îmi place partea de andante…
în care arcuşul timpului meu
(trecut cu măiestrie
peste-a ei
violină…)
are o mişcare mai lentă
şi-aceeaşi măsură
cu-al ei vibrato
însă,toată leneveala
ţine până la al tempo…
când şi timpul mi se-ncoardă
ca un arc de mare poveste !
peste
marea-i unduire
şi
ritmul tot creşte...
luna rămânându-mi ,
mereu prinsa...ca-ntr-un dans frenetic
şi-aproape fără de măsura...
pana la ...al tempo
de andante !
0 comentarii: