Câtă graţie
mai poţi avea…!
ca tu,Pasăre-albastră ,
să-mi tot uimeşti privirea…
şi ce aripi de vis
îţi are zborul !
cum,-n piruete de măiastră,
îţi laşi despletirile de cuvinte
şi,-n paşi de vals,cu multă fineţe,
trecându-mă prin sublimul visării,
mă faci tu să nu mai ştiu de mine
iar
gândurile-mi toate
mi-s
înfiorate…
de-al
tău
frumos
zbor…!
………………………………...............
Şi,cum
să nu-mi tot crească
un
gând de binecuvântare...!
ca să pot să-ţi fiu pe plac
cu-a mea cantare...
cu-a mea cantare...
şi cât mai aproape
de-a ta sublima
inaltare...!
de-a ta sublima
inaltare...!
0 comentarii: