Stiu că luna cântă…
atunci când ea-şi piaptănă părul
şi dorul de pe buze şi-l rujează
şi-l scaldă-n lacrăma visarii…
întrebându-şi oglinda apei
dacă-i mult mai frumoasă
decât zâna-zânelor

Insă,de-ar vrea,arcuş fin i-aş luneca
peste genele ochiului de visare
şi,-ntr-un tremolo măiestrit ,
i-aş elibera cântecul…
de-atâta aşteptare ,
aproape-nlemnit…
în trupul
viorii

Dar,ar trebui ca,
în noapte strălucind,
ea să-mi fie ,-ntotdeauna ,
mult mai bună
şi toată mai la-ndemână…
pentru-o cântare sublimă !

şi,-n arcuşul meu,ca o vioară ,suavă, 
 mi  se-aşeze ,iubitoare ,
pentr-un vibrato magic…
executat cu mult talent
şi fiori de cântec
de iubire



This entry was posted on 2/20/2014 11:23:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: