In grădina  iubirii ,
trecut peste limitele visării,
(în ciuda dragostei
care-i mult mai pragmatică !)
peste toate splendorile-ţi albe,
un gând plin de magie ,
de facere sublimă a sinei ,
va tot înflori …

(mereu primăvăratic... şi orbit
de-atât de multă Lumină…)

şi va trebui ca tu ,neiubito-ndeajuns ! ,
să-i tot surâzi şi să-l salvezi…
udându-l cu picuri de fericire,
de la ofilirea-i
de sine !



This entry was posted on 2/06/2014 12:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: