POEZII de Ion Cireasa

Floare-de-colţ,minunea mea,
voi aştepta cuminte
clipa când te voi săruta…

Trecând peste canoane,
peste aspre stânci
şi iernile prea reci
ce ne-au înzăpezit
drumul spre fericire

(îţi voi aşeza cu drag,
sub frunzarul umezit
de ploaie şi rouă fină,
un gând frumos...!)

Răbdător,cu paşi ca de melc,
in mers lunecându-ti domol,
el va străbate pe drum lunecos,
în fiecare clipă pe care i-o vei dărui,
să caute şi să-nlăture rugina…
ce te-a cuprins de-atâta aşteptare!

să spele cu lacrimi vii,
din toate petalele tale,durerea…
strânsă din zbucim de-ntristare
cu iarna-ţi rece şi pustie
şi ,din cupa ta de floare,
nămolul depus din nerosturi
pe calea dulcelui fior

apoi...eu te voi îmbrăţişa,
minune, şi-n văpaia dorului
mă voi topi la tine-n suflet
şi voi aştepta cuminte…