POEZII de Ion Cireasa

De-ai fi mireasa mea la noapte…
aş vrea ,dacă m-ai lăsa,
cu mâinile vrăjite de fineţea ta,
să-ţi răvăşesc nisipul…
atingând uşor stinghii de floare
şi petale-nrourate

printre picurii de ploaie, să-mi petrec timpul
în clepsidra nopţii tale şi floarea-brumei
din mijlocul formei să mă strângă
dulce şi tare când esenţe
din gândul meu ascuns
se vor scurge
în cupa florii

(să fiu trecutul tău...
cu străluciri de licurici !)

şi-n pas cu mine, lunecând pe scara timpului,
în vremuri ce vor să vină,
să urci şi să cobori...
domol !

fiindu-mi  preaiubita...
dulce-ndurerat şi fericit de-atâta ploaie,
de-ai vrea să mă scoţi din întuneric,
împlinită cu dragoste tu să-mi cânţi duios
şi să-mi descânţi frumos
de inimă durută…

la fiecare pocnet de floare
tu să numeri secunde…
până ce,printre buze de clepsidră,
obosit de-atâtea treceri
mă voi lăsa prelins
prin nisipul tău
cu spume de ploaie-albastră
şi fiori de-mbrăţişare!