Un soare tandru nu lasă o adiere
să devină furtună…niciodata!

El încălzeşte şi aprinde,
cu raze calde şi blânde,
dorinţe...mângâie petale cu gânduri catifelate
şi se strecoară-n adâncuri... cu vrajă,
în cercuri concentrice unduieşte ape
şi udă maluri cu spume
şi curcubeie de dragoste

Topeşte zăpezi cu freamăt de iubire,
sărutat de floarea-brumei
oprită-n extaz...

Ascuns pana prea târziu…
cu trăiri sublime,neştiute
de vânturi turbate şi prea simple,
el se dăruieşte zânei iubite
cu mult drag,
până se topeşte…
pe-altarul iubirii !


This entry was posted on 11/18/2010 03:18:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: