Tu cauţi întruna dincolo de neguri
un soare rătăcind ascuns
prin sângerie uitare…
cu raze pocnind,
una câte una,
sacadat...
lovite de pietrele-buze
ale nopţii în care el apune
şi-ţi mângâie visarea

Cu arcuş de şoaptă atingându-ţi sufletul
tu-i cânţi duios,  ca o vioară…
apoi sedusă de gânduri frumoase
te-nalţi şi cobori flămândă
şi-nfocată de mirajul Luminii
şi spectacolul divin
al trecerii soarelui prin genuni,
de jocul sublim
de-a v-aţi ascunselea
cu fluturi pătimaşi
lunecându-i uşor peste raze...

..........................................
Când mirarea de-aţi fi şi de-a-mi fi
rămâne-n tine trează şi-adevărată,
eu te caut întruna printre marginile uitării
în adâncul nopţii colindand...
şi-n vraja înserării,
când îţi voi fi din nou mirare
şi tu să-mi fii,iubito,
miracol !


This entry was posted on 11/20/2010 02:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: