POEZII de Ion Cireasa

Chiar de-ai vrea să-mi rosteşti
cuvântul magic...
tu nu mă vei găsi !

de-acum sunt plecat şi dus…
departe…încerc să aflu,
din freamătul de frunze,
dacă anotimpul meu îţi mai este verde,
dacă făclia-mi cu roş-aprins de dragoste
mai poate fi iubirii tale Lumină,când,zănatică,
tu mă pierzi printre cuvinte
şi-mi risipeşti iubirea...
(cu-aceleaşi ştiute sensuri...!)

învăluită frumos cu-ale mele şoapte
şi-mpresurat cu tine,
tu mi-o dăruieşti...iubito,
(când pe stânga,când pe dreapta...)

 de gândul mi-e şui, aş vrea să mi-o spui...
(şi să nu mă faci zălud... !)
să-mi fii cuminte iubite…viscole şi-nvolburate ape
să nu-mi aduci în cale,ca să-mi ningă
şi să-mi stingă licăru-mi
de lumânare…
verde !