Ce toamnă frumoasă am!
mi-e dragă,de nu mai pot!
doar cu un gând,
o fac să-nflorească...

În freamăt de dragoste,
cu seve dulci şi vii, mugurii-i ţâşnesc
pe sub veşmânt verzui

O-mbrăţişează soarele
şi i se ascunde-n suflet,
topindu-se de dragul ei !

Florile-i râd, când razele se scurg
şi o mângâie-n adânc pe strune de violină
făcând-o să cânte, să suspine
cu vaier prelung...
aşezată mare
pe fuior
de seară,
cu fior
de dor!


This entry was posted on 11/10/2010 05:22:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: