POEZII de Ion Cireasa

Toamnă târzie şi sprinţară,
în timpul ce ne-a mai rămas,
la ceas de seară,
te-aş invita la un dans
printre picurii de ploaie-abastră,
să văd dacă ţi-ar fi bine…

îţi voi întinde braţul meu vânjos
iar tu,nerăbdătoare, iute să-l treci pe jos ;
pe sub mătasea de-nserare,
printre buzele rumenii
ale nopţii cu sclipiri
de-arginturi vii

învăluit cu licori înmiresmate,
cu parfum de toamnă şi foşnet de frunze,
sfios, braţul meu va dori
să se furişeze, cu graţie,
în jocul nostru
de noapte

te vei ridica în el şi vei mişca piciorul fin
cu paşi mărunţi, ca o balerină
pe poante…
chiar vei dansa frumos,
ţinându-te de braţul meu tare
şi nu va fi vreo problemă,
de-ai vrea să desenezi
sau să scrii cifre rotunde…

doar-aşa... ca simple fantezii !

dansând cu mine iubito,
cu paşi uşori şi cu figuri
în volute ample
vrăjindu-te,
dacă nu vei fi mulţumită,
ai putea să-mi şopteşti
că nu mă mai iubeşti…
iar eu ,cu glasul aproape stins,
ţi-aş spune a rugăminte :
mai taci…
şi-nvaţă-mă
să dansez prin ploaie
sublimul menuet !