POEZII de Ion Cireasa

Mi-e timpul prea aiurea
şi-n vremuri tulburi
nu-şi mai găseşte starea...

Când firea-mi este tristă
de-atâtea visuri deşarte
şi soarta,de iubire flămândă,
îmi pleacă şi colindă…

Rătăcind pe drumuri cu lumini şi stele,
de câte ori tu-mi pleci iubito
pe aripa ta -edenul meu de vis!
caut întruna toamna cu nelinişti…

şi...din fiecare licăr
lăsat de ea pe etajere,
din clipele de frumuseţe!
din zborul ei de î­nger,
ca pe-un elixir
pentru-o dragoste eternă
îi sorb licoarea cuvintelor
cu gust de poame coapte
şi parfum de toamnă

Dar, tu iubito,
îmi lipseşti prea mult
când eu te vreau
alături de mine
în joc secund...
cu gând dulce
şi plăpând
si cu trăiri sublime!

(şi asta-mi place la nebunie...!)

.............................................
Tu-mparţi iubire toamnelor străine...
şi eu mereu mărturisesc :
Toamnă târzie...
cu nelinişti  şi visuri superbe,
dispărând aiurea,
m-ai durut ...!