Rătăcesc cu uimire
printre minunile
grădinii tale…

şi dacă m-ai lasa, fermecat de visuri,
aş săruta albe şi parfumate
frumuseţi;

poame dulci cu gurguie aproape rumene,
aflate-n pârg pe timp de vară,
zemoase şi lăptoase...
când soarele
îţi pătrunde-adânc
cu raze calde
printre tăpşane
cu ierburi umede

flori înmiresmate cu-arome nebune
învelite cu mătăsuri fine şi steluţe mici,
voi dezveli cu grijă

şi voi săruta , iubito,
minunile grădinii tale
până ce florile şi poamele fine
îmi vor înfiora dulce
toate gândurile…


This entry was posted on 11/26/2010 06:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: