POEZII de Ion Cireasa

Rătăcind cu drag peste toamna-mi prea târzie,
peste frunzele ei îngălbenite de vremuri,de gânduri
şi tristeţe…anotimpul meu se lasă atras de lutu-i cald
şi de apele-i învolburate iar norii-i sunt aproape
de mine şi mi-ar fi furtună...
dacă atingerile mi-ar fi simple
şi mângâierea prea blândă

de nu sunt rostite, de dorul tău,
cuvintele mă dor…nu-mi este iertată
o astfel de tăcere şi inima-mi bate încet
obosită de-atâta dor iar sufletu-mi se-nchide,
pentru penitenţă,la schitu-mi de sihastru...
(şi,fără a mai şti de mine,
ţi se roagă şi îţi cerşeşte
o clipă de-mbrăţişare…)

îmi plânge gândul , după secunda de fericire
promisă şi trăită ,acum ,cu tine…
degeaba-mi spui că mă iubeşti
frumoasa mea,dacă în gândurile tale
necuvintele mele nu şi-au găsit încă ecou…

aşteaptă ! pe orbita lunii tale
am să rătăcesc din nou
şi printre emisfere fine
o să-ţi lunec uşor…
cu rost
(si tu  să mă strângi cât mai tare…(