POEZII de Ion Cireasa

Te caut...iubito,şi mii de gânduri
îmi sunt firbinţi de-atâta freamăt…
si necuminte,dincolo de stele
cu străluciri de verde-negru,
cu gând neostenit te mângâi

as vrea sa te vrăjesc cu piruete,
sa te-nalţ şi sa te cobor, domol,
ca pe-o balerină...( într-un dans sublim…!)
sa-ti răsucesc broderii fine peste visuri,
dezvelind cerul şi prin noaptea adancă,
în acorduri de şoapte şi muzici divine,
sa te am şi sa te simt...
aşa cum tu mi-eşti!

Prin verdele din mine,
coarde de pian şi violină
sa-mi vibreaze atinse uşor de tine
şi de fiorul necuvintelor…

Lumină aş vrea să-mi fii!
când ochii mei te vor vedea
voi ridica braţele spre cer
şi voi striga :este !

Te voi îmbrăţişa ca un copil
vrăjit de un vis devenit aievea,
de o minune cu ochii adânci
cât iubirea...şi sufletul ca o mare
ce cuprinde toată dragostea lumii

(şi pe mine,o corabie-n derivă…)

şi-apoi...eşuat pe-ale tale maluri
şi peste nisipul tău auriu,
tu să mă scalzi ,
iubito,
cu picurii vii
prelinşi din ploaia-ti magica...
din fiori de dragoste !