POEZII de Ion Cireasa

Ce toamnă
mai e şi asta…
Mă poartă,
cu gânduri de ducă,
fugar prin visuri
ca pe-o nălucă
şi mă-mpresoară,
prea fierbinte
de dor,
cu spume
din freamăt de frunze
ude, cu ploi
prelinse printre buze,
fără de mirări
aievea

O strig, de-atâtea ori,
dar ea nu-mi răspunde ;
ori îmi e prea aproape
şi eu îi sunt prea târziu…
ori eu-i sunt aproape
şi ea-i dusă prea departe…
aş vrea să ştiu
dacă mai este
sau dacă-i mai sunt…
şi prin trecerea de rost
să nu-i fiu pustiu

Ah,
tu ştii
cât de mult mi-e dor
să te simt
aşa cum eşti !
te strig
şi nu-mi eşti,
te chem
şi nu m-auzi,
te vreau şi-mi lipseşti…
toamnă zănatică !