In contemplare adâncă
lacom de cunoaşterea sinei
îmi tot aşez necuvântul
gol-goluţ şi ­­încă nerostit !
ca să-i mulez frumos
peste literele-i aldine
tiparniţa visării

(să pot vedea cu ochii minţii
cum se va naşte-n Lumină
un cuvânt prea bun
pentru-o rostire sublimă…)

dezbrăcat de toate inhibiţiile
îi trec-apoi fiecare gând al meu
printre lamelele-ntredeschise
frumos rotunjit şi suav răsfrânt
a mirare !

ca să-mi sărute cu patimă
fiecare legare de silabe
dintr-un poem de dragoste
prea bine adâncit şi conturat
ca şi o-ncununare
a iubirii de frumos
şi-a unor scrieri...
sublime !





I often go with
everyting left went
by vortices of trials
of the canons of assays and unimaginable
tryng to find out the ether
the frequency of your soul
then resonating from together

dreaming with your eyes closed
to what can you be
not too I would be…!
playng us through the universe
to hide and seek after stars
then hopscotch over stones
in the milky way

and still I dream…!

and I see you passing often
on top of that my flayng
as a light  !
and all of the night sky
my day is done at once
dazzled by so much bright white

when you catch me hands
beautiful as a fairy
all just smile…
with sweet love !





Mă trec adeseori
cu totul lăsat dus…
prin vâltori de-ncercări
şi prin canoane de neînchipuit
cercând să aflu din eter
frecvenţa sufletului tău
şi-apoi să-ţi tot rezonez

cu ochii-nchişi visând
(la câte poţi să-mi fii
şi cum nu prea ţi-aş fi…!)
jucându-ne prin univers
de-a v-aţi ascunselea după stele
şi şotronul peste pietrele
din Calea Lactee

şi tot visez…

şi te văd trecând adeseori
pe deasupra-mi zburând
ca o Lumină !
şi tot cerul de-nnoptare
mi se face zi deodată
orbit de-atâta alb strălucitor !

când tu mă prinzi de mână
frumoasă ca o zână
surâzându-mi
toată...
cu iubire !




At night
dense shade
iht slowly
like a long-tail wind
gazing off of Sunrise pushed

diffuze light
sweet
caressing my evelids open easy
like a flower
a freshman second magic Globes

wake up in the dark
and the light
and bathed in numbing
agent data
smiling at don’t knou who
want to know me

trying to delete me from
bad dreams
strange mind
born in the night
from thoughts cosidered
and feel like  every day
unseen things
even a little outdated
or updated overnight
enchant me again

as a light spell
open wide and attracts me
the window my soul
and I’m amazed
at the miracle
one more Sunrise !   






With beatiful winged dream
of all desires of your reach-close
approah witch delicacy and knoch on your doors
and neither to staying too much witing
I see that all my open-so
I influence the ease
and  I am longing for you be
over fine silks of alcove
among the folds of the dream
I’m looking to put yourself
in the way stars
with shades of mauve  
and live with peaks
of Rainbow glitz
as you grow  nicely with Splendors
passion and longing you
and the sweet thrill  of tremor
of  a magical feelings …………………




Cu-n vis frumos înaripat
de toate dorinţele-mi de-aţi ajunge-aproape
m-apropii cu sfială şi bat la porţile visarii
şi nici că stau prea mult în aşteptare
când văd că toate mi se deschid
cu-atâta uşurinţă

îmi răsfrâng şi eu dorul de-aţi fi
peste mătasea fină din alcov
şi printre pliurile visării
caut să-ţi aşez în cale
steluţe cu nuanţe de mov
şi picuri vii cu străluciri
de curcubeu
(ca să-ţi înnobilez toate splendorile
când cu patimă şi mult dor
îţi freamăt şi dulcele fior
al unei magice trăiri…)

şi-atunci ce pot să-ţi spun
uimit de-asemenea primire
decât mai vino să mă cuprinzi !
din când în când să mă treci peste toate pragurile
şi-n spaţii strălucitore să mă tot ascunzi…

ca să mă năuceşti cu-a ta iubire
în tot timpul cât îţi voi rămâne
fără grai şi cu ochii-nchişi visând…
în braţele tale şi-n graţii de zână
căutând să-mi cunosc si mai bine sinea !




De-atâtea doruri de-a zbura
cu braţele întinse ca-ntr-o rugă
cu tot visul  rotunjit şi adâncit
până dincolo de miezul nopţii
către suavă aplecare  îmi încerc şi eu zborul
cu multă credinţă planând
peste cerul de visare

mai-apoi pentru-o-nnoptare-n rotocol frumos
îmi fâlfâi aripile a căutare de adăpost
şi mă apropii cu sfială în spiralată coborâre
către schitul unei dulci zeiţe
(ce aşteaptă de ceva vreme oaspeţi dragi…
cu ochii-nchişi cerşind
măcar o clipă de sublim să-i vină
din ceruri )

şi văd că ea-mi surâde
şi că tot eu sunt acela
ce-i voi desţeleni uşor
de toate cele-ntreţesute de-aşteptări…
calea înspre adevăr şi cunoaşterea de sine

cu incantaţii şi descântece de bine !
cu fire de Lumină răsucite a fuior !
o-nseninez pe dată şi o transpun
dintr-o fire cu cearcăn prea vânăt
de-atâta lipsă de sublim   
într-o superbă visătoare !
la tot ce-nseamnă vis
căzut din ceruri
la ceas de rugă…
ca şi o binecuvântare !




Sunt meşterul magic
al vremii aflată în căutarea unui lubrefiant
pentru rotiţele gripate
şi nu numai… !

Pot să fac timpul să curgă
cu-aceeaşi măsură de normalitate
prin ceasuri un pic mai vechi
şi având un joc mai mare prin lagăre
dar cu revizii la zi…!
ori dereglate din cine ştie ce pricină
de vreun nepriceput

Insă pot spune cu mâna pe inimă
că toate neajunsurile au o cauză
şi de aceea trebuie să-ncepem prin a studia
cum au fost puse-n operă toate
şi cum s-a mişcat sistemul de-a lungul timpului

Şi gradaţiile trebuiesc verificate
ca nu cumva să fi fost mai dese…
şi-atunci totul s-a petrecut mult mai repede
decât o curgere normală şi timpul şi orologiul
şi-au gătat mult mai devreme programul

Depanarea începe de la o atingerea fină
când simţi zimţii rotiţelor şi ascuţişul rotirii
iar pe degete unsoarea de lunecare lină
apoi se continuă cu o pipăire
a zvâcnirilor de-ncordare
a ritmului de tic-tac
şi o ascultare atentă a părţii centrale
pentru-a percepe vreo asistolă…
(ce ar pune probleme serioase
prelingerii timpului
până la sfârşire…)

Până când toate le-aşez cu migală
în carapacea trecerii timpului
redau cu finţe vremii
şi fiorul unei trăiri magice 
ca unsă...
până la sfârşitul vremurilor
……………………………………………………………
şi-apoi de ce să nu visăm la tot ce ne dă aripi !
să ne-nălţăm până sus la stele
luând din strălucirea lor puterea de-a visa frumos
şi din veşnicia lor secretul de-a ne fi mereu în pas cu timpul
şi fără dereglari venite de-aiurea !





Până să atingi cu mâna cerul
şi să mângâi toate cele divine,
mai sunt multe trepte de suit
pe scara timpului

şi trebuiesc descoperite cu multă fineţe…
rulând,de fiecare dată, cu-n du-te-vino balansat,
dinspre un ieri anost plecând
şi-nspre un azi senin venind…
până la o spălare deplină de toate cele rele
a tot ce-nseamnă visul magic…
(cu o răsfrângere prelungă
a învelişului ce-i ascunde vena
ce poartă germenii unei renaşteri de sine
către adânc de visare !)

şi gradaţiile unei trăiri fantastice
sunt de la-nceput de cale ,să ştii !,
când trecerea-nspre-nalt se face lent…
văzând ,cu ochii-nchişi ,
mai andante ori mai allegro !
după cum ţi-e voia şi crezul !
fiecare pas de drum

până la tumult,
(şi delir cu murmur de şoapte…)
când simţi cu adevărat
că drumul nu se mai termina-odată
ca să poţi să-ţi strigi cu toată-ncordarea ,
din tot ce-a fost să-ţi fie şi-ai pătimit !
toată dragostea

rugând, într-un final, cerul
să te binecuvânteze cu-o ploaie magică
de iubire şi de sfârşire…
iar tu , iubire , să vrei
să simţi atingerea de sublim 
cu patos,-ntotdeauna… 
……………………………………………………………………………
trecându-mă şi pe mine,
cu toate apele curgând,
înspre absolut de sine
şi de magie divină !




Secundă după secundă
încercăm cu gândul să urcăm
pe scara timpului să vedem cum vom mai fi
şi până unde reuşim s-ajungem
ca şi o-nchipuire…

dar sunt multe trepte şi-ncercări
ori impuse de ceva reguli
ori ezitări din teama de necunoscut
ori de-a greşi cumva

dar tot încercăm…
şi cu orice prilej
o luăm de la-nceput
agăţându-ne cu gandul de-un punct…
ca o pendulare în stânga şi-n dreapta
cu tija lungită sau micşorată
trecând prin lagărul ochiului de visare
cu mişcare ondulatorie
tranzitorie  ori pulsatorie

trasând cu patos locuri geometrice
în toate cele patru cadrane de reprezentare
(ca şi volute ample…elipse…sinusoide)
frumuseti rotunjite ca nişte culmi
sau adâncituri superbe
ca şi văi de timp…
numai bune de explorat
pentru-a ne şti cumva
si cum mai suntem !




Cu umbrelă de mătasă fină,
ţesută cu fire de dor pe margini
cu petale de trandafir roşu ,
deschisă peste vis cu multă delicateţe,
tu poţi iubire să-mi acoperi
necuvântul când  delirează
şi peste el visarea plouă cu picuri mari

(mai-apoi  ,dacă vrei ,
de la azi înspre ieri
ori de la ieri înspre azi… 
cu toată dragostea poţi să-l plimbi
într-un du-te-vino alert
învăţându-l mersul pe jos
şi să-i cânţi pentru deochi...)

aşa cum ai făcut de fiecare dată
ca pe-un boboc de trandafir
poţi să-l ţii între palme
surâzându-i cu buzele
înspre larg de iubire

fără sa-i laşi cunoscut capătul trăirii
iar eu să-ţi fiu dus...departe inspre tine pierdut
şi-n vis purtat de aripi de fluturi
către absolut de cunoaştere
( iubindu-te-n ploaie sub umbrela
de mătasă fină  !)




Cu şoapte de-amor
cu sunete uşor tremurate de emoţii
când silabele sunt frumos legate
iar necuvintele curg cu dulci fiori
umplând tot spaţiul
dintre visare şi realitate
cu picuri de iubire
nu pot să mai spun nimic
de-atâta uimire !
de-aşa măiestrie !

mă leşină o asemenea ardere
de suflet şi de gând
când văd trecerea cu-atîta uşurinţă
cu-atâta perspicacitate si ardoare...
de la haosul cotidian
la o linişte deplină de sine
la o trăire fantastică !
de la ieri la azi…

constat că toate cele bune
se-ntâmplă cu ochii-nchişi visând
şi că doar noaptea
de mai poate fi benefică unei renaşteri…
unui salt dintr-o lume meschină
în care totul se vinde la tarabă
înspre absolutul de visare
şi sublimul divin…
pe unde visul
de vrei…
îţi poate fi Soare 
pe cerul tău
şi totul !




Ca un poem să fie vis
trebuie scris cu peniţă aurită
cu multă delicateţe şi cu aldine…
iar toată rostirea silabelor
trebuie făcută cu sunete-nalte
un pic stinse cu picuri de iubire !
în arpegii uşor cântate
şi chiar tremolo !
dar ea (rostirea !) poate fi trăită intens
doar în toiul nopţii
de mai toate ielele să dispară !
după cântatul cocoşului
şi arderea de gând şi arpegiile
pot fi sublime până dimineaţa
când până şi gândul îşi părăseşte cochilia visării
şi pleacă departe de casă
ca şi melcul…
leneş şi lipicios
sub umbra cu parfum de mai
să-şi caute roua vitală
pentru-o altă şi altă trăire
cu toate-nsemnele
de sublim !




Magia albă să-ţi fie crez
în tot ce faci şi rosteşti !
şi-n orice visare sublimă
să laşi loc suficient
pentru toate clipele ce îţi vor veni
ca să-ţi împlinească visul

Nu poţi fi o trăire adevărată
dintr-o stare fără de timp !
şi nu poţi decât să-ţi chemi un vrăjitor
ca să-ţi monteze câteva rotiţe
punându-le-n rostogol magic
în sinea-ţi hulpavă

Dintr-o cheiţă să-ţi rotească dorinţe
până când toată clepsidra-ţi goală
va fi umplută de timp...
(apoi ...ca o zănatică !
să ajungi să-ţi revendici 
până şi secundele rămase
pe dinafară !)

Urcând ori coborând
trepte pe axa timpului
să poţi ajunge până la capăt
în extaz visând...
fără de sfârşit
la Nemurire !




Mi-e dor de-o-nflorire frumoasă
la capăt de vis să am un trandafir
şi să-mi încarc plămânii
respirându-i cu nesaţ
parfumul suav
apoi să mă-mbăt de fericire

însă tot aşteptând…
de-atâta arşiţă ce m-a cuprins
şi marea de iubire îmi dă acum în clocot !
iar lipsa de ploaie magică
îmi cam dă frisoane

când văd că şi petalele dorului
mi se ofilesc…
însă mai caut ca să ştiu
pe unde ţii ascunsă Doamne
cheia izvorului de fericire
şi-a-nfloririi!

şi calc săltând uşor
cu tălpile-aproape arse…
peste pietre colţuroase şi-ncinse
şi mâlul dintre ele îmi năclăieşte
trecerea înspre locul tainei

însă cu greu păsesc peste treptele
dintre malurile visării urcand
(ori coborând…nu ştiu precis...
depinde si de starea de moment a sinei !)
de parcă ceva mă ţine
să nu ajung la timp
ca să-i dezleg baierele…

(făcându-l să ţâşnească din uitare !)
să-mi tot curgă
peste tot ce sunt
apoi să mă inunde
cu fericire
înflorindu-mi visul !





Toate minunile sunt făcute
pe lumea asta cu multă dragoste
ca să fie doar atinse cu privirea
dorite cu gândul
şi  inimă
durută

şi-apoi…tare-aş vrea să aud susurul
izvorului de fericire dezlegat în taină
de gândul meu cel mai bun
revărsându-se ca un fior de Lumină
prin tot ce sunt
si voi fi...

venind înspre mine
cu clipocit de-aleasă iubire
căutându-şi calea
înspre absolut de-nchipuire
şi de magică traire
fără de sfârşit !





Atâta linişte s-a aşezat
peste calde şi-nsufleţite luturi
de parcă iubirea ar fi un păcat !
de când mi-am slobozit fluturi
lăsându-i să zboare pe unde vor
căutându-şi nectarul iubirii

mi se-nfrigurează gândul !
şi simt cum îmi zvâcneşte tâmpla
la capătul visării ajunsă
sub nodul secundelor
mă strânge rotund şi tare
însemnul de nobleţe
până lăcrămez…

(din ochi plângând
ca să nu-mi dăuneze tăcerea lor
la inimă ! )

nu pun mai presus
decât un dor imens
pentru-o iubire de poveste
dar ea tace…şi tace!
şi lacrămi de dor mi se preling
peste pleoapa-mi răsfrântă
în adânca-i visare

şi-un dulce fior pentru-o cadână
pe care-o iubesc în taină
şi-mi este aproape-aproape !
de-a-mi fi…
(căci trebuie să-ţi iubeşti aproapele
ca pe tine însuţi 
nu-i aşa !)

şi toate
pe lumea asta
ar trebui să aibă un rost…
un început de iubire
şi-o ardere de gând
fără de-ncetare
până la extaz
de sine !





Sala de concert
e-nvăluită toată de vrajă,
de la-nceput de dans şi de cantată…
şi-atunci când,după un pas de deux superb,
începe să tot vibreze arcuşul

(mărind , uşor-uşor… tempoul dansului
până când ,străluciri din fire rupte,
risipite ca dintr-un fuior de lumină ,
fac să vibreze până şi căluşul…
şi să-mprăştie anapoda
toate corzile… violinii !)

încheind apoteotic,
într-un prestissimo uimitor…
toată cantata şi dansul balerinilor ,
într-o explozie de sunete,
de uimitoare magie
şi de aplauze
frenetice !




Mai ştii cum gândul
mi se picura nebunatic
umplându-ţi amfora de visare
cu tot nectarul adunat
din corolele splendorilor tale

năucit de clipele sublime
de parfumul suav din cuvinte
şi de cântecul de sirenă
mă aruncam în valuri însetat 
cercând să-ţi sorb toată marea de iubire
şi să te aflu aşa cum eşti 

de multe ori m-am înecat…
însă m-ai salvat resuscitându-mă
şi cu respiraţie gură la gură
dar nu mi-a fost de-ajuns !
căci şi-acum m-avânt în valuri...
să te caut şi să te aflu

mai presus de toate ştiindu-te
însa tu mă-ncerci…prefăcută-n fee 
mai-mai că m-ai lăsa dus
cu totul în adâncuri şi dat uitării !

dar trebuie să-ţi spun
că Domnul mi-a trimis un înger…
şi-a venit ! să mă-nsoţească
de-acum şi-n tot timpul…
şi-i o dulce !
(în clipe-adânci de visare
ştie să mă cufunde
învăţându-mă-notul !)
………………………………………………………
ca să  venim de-acuma-mpreună
să ne tot scăldăm în marea de iubire
( toţi trei deodată… de vrei… desigur !)
să o vălurim în neştire
cu multă dragoste
pentru sublim !