In contemplare adâncă
lacom de cunoaşterea sinei
îmi tot aşez necuvântul
gol-goluţ şi încă nerostit !
ca să-i mulez frumos
peste
literele-i aldine
tiparniţa
visării
(să
pot vedea cu ochii minţii
cum se va naşte-n Lumină
un cuvânt prea bun
pentru-o rostire sublimă…)
dezbrăcat de toate inhibiţiile
îi trec-apoi fiecare gând al meu
printre lamelele-ntredeschise
printre lamelele-ntredeschise
frumos rotunjit şi suav răsfrânt
a mirare !
a mirare !
ca să-mi sărute cu patimă
fiecare legare de silabe
dintr-un poem de dragoste
prea bine adâncit şi conturat
ca şi o-ncununare
a iubirii de frumos
şi-a unor scrieri...
sublime !