Dintr-un ­început,
de la răsărit de vis…
de la primii paşi prin lume,
trecând prin toate fazele lunii,
prin toate vâltorile universului
si prin toate canoanele
impuse existenţei,
întotdeauna ,,a fi ’’
l-am simţit cu intensitate maximă

şi,-n stările de bine, ar trebui
să ne  lumineze gândurile !
(când toate cele bune ne-ncântă
şi-ale noastre priviri se-ntâlnesc
fulgerându-ne toate simţămintele…!)
trăindu-ne clipele de fericire la maxim

dar, acel ,,a nu fi’’, să ştii,
(aici e secretul unei existenţe sublime !!!)
trebuie să-nsemne, mereu,
doar dulcele fior al clipelor de iubire
ce vine la sfârşit…

când ,după un prestissimo magnific ,
violinele noastre din suflete
îşi suprapun sunetele
într-un confinalis
apoteotic

şi-atunci, de ce să ne-ntrebăm…



This entry was posted on 5/08/2014 04:24:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: