Mă bate-un dor nebun
să-ţi vin pe-un nor călător
să te fur la noapte
(văzându-ţi semnul de nobleţe
lăsat de sărutul unei brânduşe uituce
şi-al coborârii sale peste-ntregul timp !)

în extaz de gânduri
îmi slipeşte-n ochi o dorinţă
şi cât de mult aş vrea să-mi fii
cer plin de splendori
şi de visări fantastice

când eu- smeu călare pe-un cal năzdrăvan
galopând hai-hui printre ierburi şi flori
căutându-te prin cotloane de visări
aş veni să-ti fur 
câte-un pic din frumuseţi

iar tu-ca o vântoasă
tot fugindu-mi în ciudă
cu salturi graţioase ca de ciută
împresurând cu palme fine copaci vânjoşi
să mă farmeci cu-ale tale cântece...
şi mai ales surâzându-mi
să mă uimeşti
şi-n jocul nostru
de-a v-aţi ascunselea
să ne strigăm din când în când
iubirea pe nume…
cu dor !


This entry was posted on 5/10/2014 05:36:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: