Ca un poem să fie vis
trebuie scris cu peniţă aurită
cu multă delicateţe şi cu aldine…
iar toată rostirea silabelor
trebuie făcută cu sunete-nalte
un pic stinse cu picuri de iubire !
în arpegii uşor cântate
şi chiar tremolo !
dar ea (rostirea !) poate fi trăită intens
doar în toiul nopţii
de mai toate ielele să dispară !
după cântatul cocoşului
şi arderea de gând şi arpegiile
pot fi sublime până dimineaţa
când până şi gândul îşi părăseşte cochilia visării
şi pleacă departe de casă
ca şi melcul…
leneş şi lipicios
sub umbra cu parfum de mai
să-şi caute roua vitală
pentru-o altă şi altă trăire
cu toate-nsemnele
de sublim !


This entry was posted on 5/21/2014 06:07:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: