De fiecare dată
când ţi-am mai venit în vis
mă ţineai de gleznă strâns
când printre culmile visării
prea mult mă avântam
cercând să te cunosc mai bine

cu palmele-ţi fine aplaudai
apropierea-mi de fruntea visării tale
şi-mi întrerupeai zborul
tocmai când eram pe la vecernie
şi rugă suavă-ţi înălţam…
înspre cerul luminat a iubire !

atunci şi tu mă-mpresurai
cu multă candoare şi zănatică
şi eu mă risipeam de fericire
printre marginile rătăcirii de mine
umezindu-ţi tot jocul…

însă cu toată lunecarea
nu ştiu cum îmi înecam gândul
în vâltoarea torentului izbucnit ca din senin
din adâncul visării tale
tocmai la sfârşit…
lăsându-mă fără grai şi fără vlagă
de fiecare dată
mirându-mă
de-aşa-ntâmplare !
………………………………………………………………………….
de mă-ntreb şi-acum
dacă să mai vin
or să nu mai vin
înspre tine !


This entry was posted on 5/15/2014 07:21:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: