De-atâtea doruri de-a zbura
cu braţele întinse ca-ntr-o rugă
cu tot visul  rotunjit şi adâncit
până dincolo de miezul nopţii
către suavă aplecare  îmi încerc şi eu zborul
cu multă credinţă planând
peste cerul de visare

mai-apoi pentru-o-nnoptare-n rotocol frumos
îmi fâlfâi aripile a căutare de adăpost
şi mă apropii cu sfială în spiralată coborâre
către schitul unei dulci zeiţe
(ce aşteaptă de ceva vreme oaspeţi dragi…
cu ochii-nchişi cerşind
măcar o clipă de sublim să-i vină
din ceruri )

şi văd că ea-mi surâde
şi că tot eu sunt acela
ce-i voi desţeleni uşor
de toate cele-ntreţesute de-aşteptări…
calea înspre adevăr şi cunoaşterea de sine

cu incantaţii şi descântece de bine !
cu fire de Lumină răsucite a fuior !
o-nseninez pe dată şi o transpun
dintr-o fire cu cearcăn prea vânăt
de-atâta lipsă de sublim   
într-o superbă visătoare !
la tot ce-nseamnă vis
căzut din ceruri
la ceas de rugă…
ca şi o binecuvântare !


This entry was posted on 5/28/2014 01:38:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: