Ce poate fi mai frumos
decât un cântec de iubire
aproape şoptit de-o zeie…
când ea îşi spală splendorile
cu spume-aurii adâncită-n marea
de iubire până la glezna visării

cum să nu o iubeşti
când vezi o asa gingăşie...
si cum îşi aruncă-n zări şi lumii
cu toate-nsemnele cereşti
a ei iubire pentru frumos !

departe de mine gândul
de a nu-i fi mereu ca o mângâiere !
şi m-apropii cu multă smerenie
prin spatele visării sale
furişându-mă…

(ca un hoţoman de frumuseţi
să-i văd şi să-i simt aplecarea
pentru-o rostire sublimă de gând)

cu-n ochi privindu-i despletirea
înspre cele lumeşti şi cu-n ochi întredeschis
să-i caut prin toată visarea şi să-i dezleg…
izvorul de unde să-i tot curgă
dragostea cu dulci fiori
pentru sublim !



This entry was posted on 5/16/2014 12:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: