Curgerea sublimă
a fluviul ce-ţi clipoceşte
peste maluri iubirea
mă-ndeamnă
să-mi las gândul să-ţi lunece uşor
către aval de oglindirea lunii !
seară de seară

acolo e locul unde tu m-aştepţi
pe faleza plină cu flori
pentru ca Luceafărul nopţilor tale
să vină înspre tine lin
tremurându-şi genele
a mirare

mă cobor şi eu sclipitor
peste-ale tale splendori
ca să-ţi mângâi glezna fină
sărutată cu patos de nisipul auriu
şi umezită de spume

acum te iau de mână
şi gândul tare mi-l las unduit
în voia iubirii tale
ne vom scălda-mpreună-n apele dragostei
până când în braţe-mi vei cădea
întinsă mare…

(despletită de toate cele
şi dezvelită de toate grijile
ce le porţi pe umeri
când ascunzi de ochii răi ai lumii
suavele-ţi frumuseţi !)

prelinsă aproape toată
şi ostenită de-atâta freamat
să-mi mai stai un pic în contemplare…!
apoi să-ţi clipoceşti din nou
în rostogol de patimi surâzându-mi
înfocată şi visătoare…
toată iubirea
peste mine!


This entry was posted on 5/07/2014 05:49:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: