Cu gândul suit
peste culmi de vis
înspre  luna cu parfum de tei
cobor uşor un fuior de Lumină
luminându-i chipul ca de zeie
şi-ntunericul de sine

ondulez ca o mângâiere
zulufii-i auriţi de soare !
şi buzele cărnoase ca de cadână
umezite cu lacrămă de înger
i le sărut pătimaş
cu-n gând de bine

în ochi adânc privind-o 
ca să-i văd fericirea pe faţă
de ochii lumii o alint…
făcând toate stelele geloase !
însă dinspre partea-ntunecată a lunii
ca un zănatic o fac mai tot timpul
să-şi ţipe dorul de mine
în gura mare…
(…căci tot n-o aude nimeni !)

apoi de mi-ar sta…
până la răsărit de soare !
aş vrea să o tot văd  căzută-n visare
întinsă mare pe-altarul iubirii
şi cum îi lucesc aripile
a curcubeu …
când  din cerul de deasupra
îi voi săgeta norii cu-n fior
de ploaie magică
………………………………………………………………………………..
făcând-o să-şi prelingă toată iubirea
lin lunecând peste vis
întotdeauna  !


This entry was posted on 5/17/2014 03:33:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: