De demult
ca-ntr-o rugă de sihastru
la ore bine potrivite
m-aşez în faţa icoanei
să fac mătănii cu multă smerenie
în gând murmur repede cuvinte
cercând să le-nşir…ca idei
ca rugăminţi către Divinitate

arunc din când în când
cuvinte nepotrivite cu mersul lucrurilor
şi aflu mai târziu când (re)citesc ştirile
că ce am zis nu prea am zis…
căci nu au mai fost niciunde scrise

şi-atunci mă-nfurii al naibii de tare
şi-arunc uitării pentru-o vreme
toate gândurie nerostite

însă am noroc cu palmele tale
frumos arcuite peste timp
ce-mi arată calea pe care să merg 

şi peste rotundul gândului
înfierbântat mă-mpresori
ca o idee iară şi iară
când eu fac mătănii
cu multă smerenie…
cerşindu-ţi iubirea !


This entry was posted on 5/12/2014 04:33:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: