De departe, privind…
fără prea mare interes !
se simte parfumul suav al dragostei
şi nobleţea sufletului tău !

însă, ca o  vrajă…
îmi tot vine, dinspre tine,
pas cu pas cucerindu-mă…
apoi învăluindu-mă
ca o dulce năpastă,
o arătare surâzândă…
ce m-ademeneşte să mă-nfrupt
din bunătăţuri şi din fructe zemoase

(nebunatică...
parcă-i desprinsă dintr-o horă cu iele !
şi mă-mpresoară ca o liană…
se tot urcă , mă tot strânge
de-mi sugrumă ,cu ochi de dor ,
un gând călător prin lumea viselor )

i-aş uşura cumva urcarea
şi de pe umeri i-aş ridica povara
frunzelor cu ciucuri
chiar dacă i-ar fi un pic frig !
i-aş dezveli ,de toate zdrenţele verzui ,
panerele cu mere şi lapte
şi , de bumbacul albăstrui ,
potirul cu miere

Oprind-o, la mine-n odaie ,
pentr-un ospăţ  pe cinste !
şi pentr-un dans păgân
din buric…
toată noaptea !



This entry was posted on 5/03/2014 11:41:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: