Mătasă de culoarea
unei caise coapte şi dulci
irizată cu sclipiri nebune…
peste umeri de visare aninată
ca
o perdeluţă cu fald înstelat
(pe linia ce uneşte prelingerea nopţii
de puntea arcuită ce adăposteşte luna )
răsucesc uşor
cu mult dor
până ce splendoarea nopţii
mi se iveşte ca o zână
surâzându-mi...
apoi azvârl într-o doară mătasa
trecută peste gleznele-i subţiri
şi-i
las sărutul meu suav
peste tălpile-i fine
până ce minunea-şi răsfiră toate simţirile !
cu voluptate maximă şi visătoare
dorindu-mă-n toate cele
şi-abandonată-n trăiri o las mai-apoi
toată udată cu picuri vii de fiori
încât de-aproape mi se pare
toată-ngândurată de mine şi-mbrăţişată
iar de departe privind-o mi se-arată şi mai dornică
de-o trăire sublimă de iubire
cu-n vis mult aşteptat…
0 comentarii: