Spre nu ştiu unde
am scăpat ,,din mână’’
un gând zălud ce se-avântă
parcă-n
zbor haotic în întuneric
pe-armonici de vibraţie fundamentală
împrăştiate-n
eter către toate stelele deodată
dus…doar pentru-o trăire plină de magie !
şi-l văd cum se-atinge de-asteroizi şi ricoşează
cum se umple pe creştet cu praf de stele
şi cum se face alb de tot laptele
din Calea Lactee !
năucit se reflectă în frângeri de drepte
plecând
în zig-zag aiurea…
apoi se recompune în sinusoide dar cu pulsaţii inegale
ori în
hiperbolă spartă...
tocmai când exagerarea trăirii
se-apropie de-un maxim…
(gandul să-mi lunece uşor către Absolut de fericire
până când tot visul meu se va destrăma
căzând într-un hău plin de mister…
ca-ntr-un clopot al lui Gauss
umplând cu fiori tot adâncul
şi cu frânturi de simţiri suave
răsărind mai-apoi întru toate-ntregit
printre buzele de clopot…
ca un falnic fuior
şi plin de Lumină !)
0 comentarii: