Cu gândul încleştat a nerăbdare
să mi se deschidă-ndată
o trecere-nspre eden
bat şi iar bat…ca un zănatic !
venisem de departe-nverşunat
să-nlătur din calea-mi himere
şi intrigi ţesute de iele
să rup fâşii-fâşii…pânze de-ntuneric
ca să-mi pun în Lumină
deodată cu iubita-mi !
într-o frumoasă confruntare de idei
un gând frumos despre iubire
însă a mai rămas un singur centaur
străjer de nădejde la porţile ei
după
ce am risipit toate cele rele
m-am
tot luptat cu el ca să-l conving
şi până la vecernie m-am rugat lui !
în zadar mi-a fost şi ruga
căci am uitat consemnul scris de ea
peste turla schitului meu
când am citit amândoi poveşti de iubire
cu zâne şi prinţi…în hrisov cu coperţi din piele
şi uite
!am rămas tot pe dinafară
………………………...........................................................
iar
visul rău mă strânge
şi dorul
mult mă doare…
de nu mai pot s-aştept iubito !
până-mi vei citi tu gândurile
şi te vei îndura să mă primeşti
chiar
aşa uituc cum sunt
doar
pentru-o-nnoptare…
şi-apoi să m-arunci cât colo poti
odată cu răsăritul
când vraja se va rupe
şi magia se va risipi
dar te rog să nu uiţi
să-mi mai scrii încă odată
cu litere apasate... consemnul nostru
ca să-ţi tot revin în cale…
iubindu-te fară de probleme !
0 comentarii: