Până mai deunăzi
te visam ca şi călugăriţă
căci te ştiam ca o fiinţă blândă şi evlavioasă
mereu atentă la orice gest şi orice cuvânt
ca nu cumva să păcătuieşti în vreun fel...
si chiar pozai in preasfanta !
Astăzi o splendoare mi te văd !
parcă venită în a mea cale din ceruri
prin fereastra rotundă a nopţii în ciuda visului meu
(a idilei mele cu zâna pagana din
lună !)
şi mi te-arăţi suplă şi voluptoasă
cu ochi frumoşi şi-adânci
cât toate universurile
cu trupul fin ca de mătasă
cu buze rumene şi senzuale
de-mi vine să-nfig hulpav
colţii-mi cu zimţi moi şi smalţ strălucitor
ca să te muşc dulce… gustând cu nesaţ
şi fără de-ncetare mierea
cu-arome nebune din cuvintele tale !
…………………………………………………………………..
(apoi de rochia lungă de culoarea caisei coapte
să te dezbrac mai târziu în noapte
căci nu mai pot decât să-ţi spun cu şoapte
cât de mult mă zăpăceşti ...iubire !
mai-mai că mă dai pe spate
când mă tot priveşti
seducătoare şi-ntrebătoare
dacă nu aş vrea să-mi fii aievea
chiar tu acea mare visare…
din ale mele poveşti !)
0 comentarii: