Privindu-te
de jos in sus !
de jos in sus !
sfios şi cu uimire…
nici nu-mi pot imagina să văd
cum poţi fi tu iubire o Superlună !
căci eu te ştiu dintotdeauna
aceeaşi minune ce m-aşteaptă-n fiecare noaptea
despletită şi-ntinsă mare peste nisipul auriu
(şi-n clipocit cu spume scăldată toată
până dimineaţa !)
poate-aşa te-aş vedea
când mi-ai veni mai aproape
cu lumina pupilei ochiului dilatată !
şi gândul îmi înalţ tot mai sus !
de peste ceruri să văd
cum îmi străluceşti
şi mai rotundă
(şi cât mai aproape !)
(şi cât mai aproape !)
poate-mi eşti o Superlună
când te văd şi dinspre partea-ntunecată !
şi mă laşi să dau de-o parte şi de alta
splendori de culmi şi franjuri cu stele
cercând s-ajung cu fuior de Lumină
să văd ce frumuseţi îmi mai ascunzi
când mi-eşti plecată...
iar eu dus cu totul...
spre alte lumi !
spre alte lumi !
0 comentarii: