Visând la Nemurire…
o fantastica traire
o fantastica traire
mă cuprinde în toiul nopţii
şi mă-ndrept în zbor de curtoazie
înspre nordul visării lunecând
cu viteza luminii
ca să pătrund adânc în ochi
cu luciri de stele-nlăcrămat
mai frumos ca oricând !
şi-atunci de fiori mi-i plină luna
cu voluptate de trăiri sublime
îşi piaptănă doruri multe
şi îşi arată chipul de zână
în oglinda nopţii…
surâzându-mi !
licorn mi se-nalţă gândul
când muzici celeste se-aud
cu sunete divine de cantată
şi
văd cum serafimi se-adună-n cercuri
la schitu-mi de visare
năşind idila mea cu luna !
în noapte cu tremolo fin
arcuş mi se face gândul mai-apoi
şi-ntr-o lunecare prelungă ating
până la vibrato razele lunii...
până ce căluşul violinii-i din suflet
intră în rezonanţă cu mine
şi-atunci …
(atracţia-i
prea mare
ca
să mă mai pot abţine
şi mă-ndrept către ea cu pas mare
colindând-o…!)
cu vâlvătaie de doruri
o tot ard şi o privesc…
cu ochi de demon ! până o deochi !
iar ea mi se lasă toată abandonată
în braţele
mele şi mult iubită
până la sfârşire…
de vis !
de vis !
0 comentarii: