Fără de furtună
cerul ar fi tot timpul senin şi nemişcat…
ceva straniu ar părea
de te-ai simţi ca şi când ai privi fix
către o imagine fără să clipeşti
ca şi
o fire apatică…privind în gol
fără de nicio tresărire
rămâne nemişcată până şi visarea
fără de-o furtună de gânduri !
fără de-o zvâcnire a tâmplei pentr-un dor
fără de aritmiile inimii pentru-o iubire
(şi lucirea din ochi ţi-ar fi mereu aceeaşi
fără unduire...fără freamăt
ca şi o apă-ngheţată )
însă când vraja te-mpresoară
şi vortex de ganduri te duce-nvârtindu-te
simţiri şi fiori ţi se-amestecă deodată
şi toate se-nfăşoară ca şi-un fuior !
luminând întuneric
săgetând ceruri
şi ochi de visare-nstelând
toate-n
mişcare vor fi mereu
si se vor
recompune
şi se vor tot risipi frumos
cum
după o furtună magică
toate
stările…
ca-ntr-o
trăire sublimă !
0 comentarii: