Noapte de noapte
îmi potrivesc ceasul de la mâna stângă
cu care trimit înspre tine puf de păpădii
după cum tu-arătare superbă din ceruri
te cobori despletită şi calci desculţă
peste
pământul plin de splendori
(cum gândurile mele cele mai bune
le suflu mereu în zbor de-mplinire
către minunea-mi din visare…)
de departe văd
cu lumina ochiului meu de lupă
focusată către crestele muntelui venus
cum ţii între palme o floare-de-colţ
şi cum uimirea îţi aprinde obrajii
când printre pietrele albe
găseşti epistolă de-amor
cauţi mai-apoi păşind
să afli cine a nins în calea ta
cu-atâta iubire şi cine ţi-ar fi scris
urcându-se tocmai unde florile-de-colţ
nu pot fi atinse atât de uşor
şi te luneci lin pe raza-mi de lumină
până la mine-n odaie…
luminându-mi tot visul !
……………………………………………………………………
mai târziu în noapte
mă-ntrebi şi mă tot iscodeşti
poate şi alt răspuns ai vrea să ştii
căci această albire nu-i semn
de-o simplă iubire…ci poate să-nsemne
pentru tine ceva sublim şi cu divin înfăşurat…
(şi
asta-i floare rară pe-aici…)
0 comentarii: